„Garguiele zac dintotdeauna în piatră [...] au hibernat în iarna pietrei, iar dalta mea e primăvara [...]”

Garguiele sunt ornamente, adeseori în formă de cap de animal, reprezentate, în general, cu aripi şi ghiare puternice. Garguii, situaţi la capătul unui burlan, pompează apa de pe zidurile catedralelor, pentru ca fundaţiile lor să nu fie atacate de igrasie.

Garguii din epoca medievală erau pictaţi în culori vii, iar uneori erau auriţi. Erau făcuţi din calcar, marmură, plumb sau metal şi cântăreau destul de mult. Dar conceptul de a folosi gura unui animal pentru a evacua apa de pe clădiri datează dinainte de epoca medievală. În antichitate, ornamentele fântânilor din marmură ale Greciei sau cele ale vaselor de pe acoperişurile templelor din Egipt pot fi asimilate cu garguie.
Există mai multe legende care descriu apariţia primului gargui. Cea povestită în capitolul al treilea este doar una dintre versiuni. Andrew Davidson a inventat lupta dintre preotul Romanus şi La Gargouille; aceasta nu apare în legendele publicate.
Garguii întruchipau spiritele rele, sau erau construiţi pentru a veghea asupra forţelor răului.

Care credeţi că ar fi asemănările dintre garguii medievali şi naratorul cărţii?